Sabatul
Alături de Dumnezeu, Adam şi Eva au explorat căminul lor din paradis. Priveliştea era cuceritoare, cu neputinţă de descris. Pe cînd soarele apunea încet în acea zi de vineri, a şasea a creaţiunii, şi cînd stelele au început să apară, „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune" (Gen. 1, 31). Astfel Dumnezeu a sfîrşit creaţiunea Sa, „cerurile şi pămîntul şi toată oştirea lor" (Gen. 2, 1).
Dar, oricît de frumoasă era lumea pe care El tocmai o terminase, cel mai mare dar pe care Dumnezeu îl putea da perechii nou create era privilegiul unei legături personale cu El. Astfel, El le-a dat Sabatul, o zi a unei binecuvîntări speciale, a comuniunii şi legăturii cu Creatorul lor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu