Căutaţi şi veţi găsi (Matei 7:7)

Înţeleptul Solomon constata la un moment dat, în cursul studiului său asupra vieţii că “toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui” (Eclesiastul 3:1) şi printre lucrurile care au o vreme stabilită amintea că şi “căutarea îşi are vremea ei” (Eclesiastul 3:6 p.p.).  În sprijinul acestei idei vine şi versetul din cartea proorocului Isaia care ne îndeamnă: “Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi, chemaţi-L câtă vreme este aproape!” (Isaia 55:6), ceea ce implică faptul că există o vreme când Dumnezeu, chiar căutat fiind, nu va mai putea fi găsit. Despre această vreme vorbeşte şi profetul Amos, care spune că oamenii: “Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miază-noapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute Cuvântul Domnului, şi tot nu-l vor găsi.” (Amos 8:12).

Imboldul existent în inima omului de a-L căuta pe Dumnezeu, izvorăşte tot din Duhul Sfânt, care doreşte ca oamenii să-L găsească pe Dumnezeu şi să fie mântuiţi: “Inima mea îmi zice din partea Ta: ‘Caută faţa Mea’ şi faţa Ta o caut…” (Ps. 27:8)

Din păcate în multe cazuri această căutare nu este una constantă şi susţinută, ci una impulsivă şi sporadică, ce variază mult în intensitate de la un moment la altul. Mulţi creştini caută pe Dumnezeu, printre care ne numărăm poate şi noi, însă această căutare este una dintre multele lor preocupări în viaţă, dar nu preocuparea lor principală, care să le absoarbă şi să le întreacă pe toate celelalte: “Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.” (Romani 3:11) Acesta este şi motivul pentru care atât de multe căutări ale lui Dumnezeu nu se soldează cu nici un rezultat pozitiv, ci sunt zadarnice. Pentru ei Domnul rămâne un Dumnezeu ascuns, fiindcă El nu Se va lăsa găsit la o căutare superficială: “Dar Tu eşti un Dumnezeu care Te ascunzi, Tu, Dumnezeul lui Israel, Mântuitorule.” (Isaia 45:15).

Deşi există făgăduinţa că “…dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine” (1 Cronici 28:9) aceasta nu se aplică oricărei căutări, ci doar aceleia în care este angajată întreaga fiinţă, cu tot cugetul şi sufletul ei: “Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.” (Ieremia 29:13)

Timpul potrivit, când glasul Duhului Sfânt ne îndeamnă să-L căutăm pe Domnul – şi poate singurul timp potrivit pentru aceasta este astăzi: “Astăzi dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” (Evrei 4:7) Această nevoie este cu atât mai imperioasă, cu cât “timpul de încercare cum n-a mai fost niciodată se va dezlănţui în curând peste noi; şi vom avea nevoie de o experienţă pe care acum n-o avem şi pe care mulţi sunt prea nepăsători să o câştige”. (Tragedia veacurilor, pg.571)

Dar care este experienţa noastră în acest timp al căutării? Suntem noi angajaţi cu toată fiinţa noastră în această căutare a lui Dumnezeu, Îl căutăm noi “cu tot dinadinsul”, făcând din această căutare obiectivul existenţei noastre, aşa încât El “să se lase găsit de noi” şi să putem dobândi acea experienţă profundă menţionată mai sus – singura care ne va putea face să rămânem în picioare în ziua încercării?

“Este nevoie… de tineri şi tinere care să aibă o evlavie vitală, nu o experienţă ieftină şi superficială, ci de o adâncă pietate lăuntrică, ce rezultă din învăţarea zilnică în şcoala lui Hristos…” (Mărturii pentru Şcoala de Sabat, pg.41 eng.)

“Motivul pentru care mulţi au o experienţă atât de superficială, este că fac atât de mult pentru sine, şi atât de puţin pentru Isus.” (The Review and Herald, 12.01.1897)

“Nu vă odihniţi până când tot ce este superficial în viaţa voastră este înlocuit de o experienţă adâncă, arzătoare şi solidă!” (The Review and Herald, 21.08.1900)

Numai printr-o astfel de experienţă, în care să ne angajăm cu toată fiinţa noastră, va fi posibilă împlinirea pentru noi a profeţiei de care avem cea mai mare nevoie în acest timp: “Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să vină şi să vă plouă mântuire.” (Osea 10:12)

Domnul să ne ajute pe fiecare la aceasta! Amin.